- Proverbele 7:6 Stăteam la fereastra casei mele şi mă uitam prin zăbrele.
- Proverbele 7:7 Am zărit printre cei neîncercaţi, am văzut printre tineri pe un băiat fără minte.
- Proverbele 7:8 Trecea pe uliţă, la colţul unde stătea una din aceste străine, şi a apucat pe calea care ducea spre locuinţa ei.
- Proverbele 7:9 Era în amurg, seara, în noaptea neagră şi întunecoasă.
- Proverbele 7:10 Şi iată că i-a alergat înainte o femeie îmbrăcată ca o curvă şi cu inima şireată.
- Proverbele 7:11 Era bună de gură şi fără astâmpăr; picioarele nu-i puteau sta acasă:
- Proverbele 7:12 când în uliţă, când în pieţe, pe la toate colţurile stătea la pândă.
- Proverbele 7:13 Ea l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat şi, cu o faţă fără ruşine, i-a zis:
- Proverbele 7:14 „Eram datoare cu o jertfă de mulţumire, azi mi-am împlinit juruinţele.
- Proverbele 7:15 De aceea ţi-am ieşit înainte, să te caut, şi te-am şi găsit.