- Cuvântarea lui Elihu
- Iov 32:1 Aceşti trei oameni au încetat să mai răspundă lui Iov, pentru că el se socotea fără vină.
- Iov 32:2 Atunci s-a aprins de mânie Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, din familia lui Ram. El s-a aprins de mânie împotriva lui Iov, pentru că zicea că este fără vină înaintea lui Dumnezeu.
- Iov 32:3 Şi s-a aprins de mânie împotriva celor trei prieteni ai lui, pentru că nu găseau nimic de răspuns, şi totuşi osândeau pe Iov.
- Iov 32:4 Fiindcă ei erau mai în vârstă decât el, Elihu aşteptase până în clipa aceasta, ca să vorbească lui Iov.
- Iov 32:5 Dar, văzând că nu mai era niciun răspuns în gura acestor trei oameni, Elihu s-a aprins de mânie.
- Iov 32:6 Şi Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, a luat cuvântul şi a zis: „Eu sunt tânăr, şi voi sunteţi bătrâni, de aceea m-am temut şi m-am ferit să vă arăt gândul meu.
- Iov 32:7 Eu îmi ziceam: ‘Să vorbească bătrâneţea, marele număr de ani să înveţe pe alţii înţelepciunea.’
- Iov 32:8 Dar, de fapt, în om, duhul, suflarea Celui Atotputernic, dă priceperea.
- Iov 32:9 Nu vârsta aduce înţelepciunea, nu bătrâneţea te face în stare să judeci.
- Iov 32:10 Iată de ce zic: ‘Ascultaţi-mă!’ Îmi voi spune şi eu părerea.
- Iov 32:11 Am aşteptat sfârşitul cuvântărilor voastre, v-am urmărit dovezile, cercetarea pe care aţi făcut-o cuvintelor lui Iov.
- Iov 32:12 V-am dat toată luarea aminte; şi iată că niciunul din voi nu l-a încredinţat, niciunul nu i-a răsturnat cuvintele.
- Iov 32:13 Să nu ziceţi însă: ‘În el noi am găsit înţelepciunea – numai Dumnezeu îl poate înfunda, nu un om!’
- Iov 32:14 Mie nu mi-a vorbit de-a dreptul, de aceea eu îi voi răspunde cu totul altfel decât voi.
- Iov 32:15 Ei se tem, nu mai răspund! Li s-a tăiat cuvântul!
- Iov 32:16 Am aşteptat până şi-au sfârşit cuvântările, până s-au oprit şi n-au ştiut ce să mai răspundă.
- Iov 32:17 Vreau să răspund şi eu la rândul meu, vreau să spun şi eu ce gândesc.
- Iov 32:18 Căci sunt plin de cuvinte, îmi dă ghes duhul înăuntrul meu;
- Iov 32:19 lăuntrul meu este ca un vin care n-are pe unde să iasă, ca nişte burdufuri noi, gata să plesnească.
- Iov 32:20 Voi vorbi deci, ca să răsuflu în voie, îmi voi deschide buzele şi voi răspunde.
- Iov 32:21 Nu voi căuta la înfăţişare, nu voi linguşi pe nimeni,
- Iov 32:22 căci nu ştiu să linguşesc, altfel într-o clipeală m-ar lua Ziditorul meu.