- Cei trei prieteni vin la Iov
- Iov 2:11 Trei prieteni ai lui Iov, Elifaz din Teman, Bildad din Şuah şi Ţofar din Naama, au aflat de toate nenorocirile care-l loviseră. S-au sfătuit şi au plecat de acasă să se ducă să-i plângă de milă şi să-l mângâie.
- Iov 2:12 Ridicându-şi ochii de departe, nu l-au mai cunoscut. Şi au ridicat glasul şi au plâns. Şi-au sfâşiat mantalele şi au aruncat cu ţărână în văzduh deasupra capetelor lor.
- Iov 2:13 Şi au şezut pe pământ, lângă el, şapte zile şi şapte nopţi, fără să-i spună o vorbă, căci vedeau cât de mare îi este durerea.
- Plângerea lui Iov
- Iov 3:1 După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s-a născut.
- Iov 3:2 A luat cuvântul şi a zis:
- Iov 3:3 „Blestemate să fie ziua în care m-am născut şi noaptea care a zis: ‘S-a zămislit un copil de parte bărbătească!’
- Iov 3:4 Prefacă-se în întuneric ziua aceea, să nu Se îngrijească Dumnezeu de ea din cer şi să nu mai strălucească lumina peste ea!
- Iov 3:5 S-o cuprindă întunericul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea şi neguri de peste zi s-o înspăimânte!
- Iov 3:6 Noaptea aceea! S-o acopere întunericul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!
- Iov 3:7 Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!
- Iov 3:8 Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele, de cei ce ştiu să întărâte leviatanul;
- Iov 3:8 Sau: crocodil.
- Iov 3:9 să se întunece stelele din amurgul ei, în zadar să aştepte lumina şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!
- Iov 3:10 Căci n-a închis pântecele care m-a zămislit, nici n-a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.
- Iov 3:11 De ce n-am murit în pântecele mamei mele? De ce nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pântecele ei?
- Iov 3:12 De ce am găsit genunchi care să mă primească? Şi ţâţe care să-mi dea lapte?
- Iov 3:13 Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m-aş odihni
- Iov 3:14 cu împăraţii şi cei mari de pe pământ, care şi-au zidit falnice morminte,
- Iov 3:15 cu domnitorii care aveau aur şi şi-au umplut casele cu argint.
- Iov 3:16 Sau n-aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stârpitură îngropată, ca nişte copii care n-au văzut lumina!
- Iov 3:17 Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.
- Iov 3:18 Acolo cei puşi în lanţuri sunt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;
- Iov 3:19 cel mai mic şi cel mare sunt tot una acolo, şi robul scapă de stăpânul său.
- Iov 3:20 Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce suferă şi viaţă celor amărâţi la suflet,
- Iov 3:21 care aşteaptă moartea, şi nu vine, măcar că o doresc mai mult decât o comoară,
- Iov 3:22 care n-ar mai putea de bucurie şi de veselie dacă ar găsi mormântul?
- Iov 3:23 Pentru ce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu din toate părţile?
- Iov 3:24 Suspinele îmi sunt hrana de toate zilele şi jalea mi se varsă ca apa.
- Iov 3:25 De ce mă tem, aceea mi se întâmplă; de ce mi-e frică, de aceea am parte!
- Iov 3:26 N-am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.”