- Geneza 24:10 Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său şi a plecat, având cu el toate lucrurile de preţ ale stăpânului său. S-a sculat şi a plecat în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor.
- Geneza 24:11 A lăsat cămilele să se odihnească, în genunchi, afară din cetate, lângă o fântână. Era seara, pe vremea când ies femeile să scoată apă.
- Geneza 24:12 Şi a zis: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam! Te rog, dă-mi izbândă astăzi şi îndură-Te de stăpânul meu Avraam.
- Geneza 24:13 Iată, stau lângă izvorul acesta de apă, şi fetele oamenilor din cetate vin să scoată apă.
- Geneza 24:14 Fă ca fata căreia îi voi zice: ‘Pleacă-ţi vadra, te rog, ca să beau’ şi care va răspunde: ‘Bea şi am să dau de băut şi cămilelor tale’ să fie aceea pe care ai rânduit-o Tu pentru robul Tău Isaac! Şi prin aceasta voi cunoaşte că Te-ai îndurat de stăpânul meu.”
- Geneza 24:15 Nu sfârşise el încă de vorbit şi a ieşit cu vadra pe umăr Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcăi, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam.
- Geneza 24:16 Fata era foarte frumoasă, era fecioară şi niciun bărbat n-avusese legături cu ea. Ea s-a coborât la izvor, şi-a umplut vadra şi s-a suit iarăşi.
- Geneza 24:17 Robul a alergat înaintea ei şi a zis: „Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta.”
- Geneza 24:18 „Bea, domnul meu”, a răspuns ea. Şi s-a grăbit de a plecat vadra pe mână şi i-a dat să bea.
- Geneza 24:19 După ce i-a dat şi a băut de s-a săturat, a zis: „Am să scot apă şi pentru cămilele tale, până vor bea şi se vor sătura.”
- Geneza 24:20 A vărsat în grabă vadra în adăpătoare şi a alergat iarăşi la fântână ca să scoată apă şi a scos pentru toate cămilele lui.